Admin
Administrator
 Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 412
|
|
Într-o singură zi, suporterii Stelei au fost alintaţi cu două raze superbe de Stelism. Cum astfel de lucruri s-au întâmplat atât de rar în ultimii opt ani, bucuria de a vedea încă stelişti educaţi la "Şcoala Ion Alecsandrescu" este imensă.
George Ogăraru ne-a obişnuit deja cu astfel de manifestări. De această dată el a avut iniţiativa să publice pe site-ul său personal starea sa de sănătate, informându-ne că suferă de o entorsă de gradul al doilea şi că va putea juca cel mai curând în meciul cu Fiorentina. Nu în ultimul rând, Domnul Ogăraru nu numai că i-a urat succes colegului său, Pawel Golanski, ci şi-a exprimat şi încrederea că polonezul îşi va face treaba foarte bine. Toate acestea, înainte ca pe site-ul oficial al clubului să fi apărut ceva.
Acest nivel de respect şi recunoştinţă faţă de suporteri este, pare-se, inaccesibil actualilor conducători din Ghencea. Gigi Becali este incapabil să respecte oamenii mai sus de condiţia sa, aceea de analfabet într-ale bunului-simţ şi într-ale gratitudinii, iar Valeriu Argăseală se situează pe cea mai înaltă treaptă a fariseismului.
Loţi Boloni, fantasticul mijlocaş al Stelei Sevilliene, ne-a reamintit de determinarea sa de pe terenul de joc printr-un răspuns, pe cât de tăios, pe atât de elegant, adresat lui Silvian Cristescu, individiot ce scuipase următoarele: "Steaua are 23 de titluri furate, Craiova are patru, dar curate". Iată răspunsul lui Loţi:
"Nu ştiu cine este acest Cristescu. Ştiu că e inutil să-mi pierd timpul cu el, dar sunt revoltat. Ce calitate morală are de îşi permite acest om să jignească oameni, performanţe, glorii în faţa cărora ar trebui să-şi plece capul. De ce vorbeşte de cele patru titluri ale Craiovei? Le-a cîştigat el? Toţi ne amintim cu respect de regretaţii Oblemenco şi Crişan, de Balaci, Ştefănescu, Ţicleanu, Cămătaru, de toţi componenţii Craiovei Maxima... Doresc oltenilor ca echipa lor să revină la nivelul la care a fost şi de care o ţară întreagă a fost mîndră. Iar în meciul cu Steaua să cîştige cine merită".
Exemplu de critică, exemplu de eleganţă, exemplu de recunoaştere a meritelor adversarilor, exemplu de respect pentru adversarii valoroşi de odinioară. Un exemplu de Om! Citind spusele lui Loţi Boloni, am avut senzaţia că a vorbit Seniorul...
Este evident că Gigi Becali şi Adrian Mititelu, alături de mulţi dintre angajaţii lor, sunt făcuţi din acelaşi aluat de proastă calitate umană. Una dintre diferenţe este, totuşi, că patronul Universităţii chiar iubeşte acel club şi are habar de istoria culorilor pe care le reprezintă. În momentul în care arunci cu noroi în partenerul de competiţie, numai civilizat nu poţi părea, iar atât Gigi Becali&comp., cât şi comp. de Mititei par a-şi câştiga pâinea din înjurături, bălăcăreli şi zbierete primitive către oricine "are tupeul" să se "ia de ei, de familia lor".
Nu ne interesează prestaţia publică a veşnicilor epigoni ai Craiovei Maxima. Pe noi ne interesează faptul că dovezi ale Spiritului Stelist, precum cele oferite de Domnul Ogăraru şi Domnul Ladislau Boloni sunt din ce în ce mai rare.
După ce că preşedintele şi creditorul acestui club par complet imuni la astfel de manifestări, ei nu au nici măcar ideea, de exemplu, de a prelua astfel de declaraţii pe site-ul oficial al clubului. Tudorel Stoica, Gheorghe Hagi, Gabi Balint (iar lista poate continua), oferă aproape în fiecare săptămână lecţii de Stelism şi, uneori, chiar de istorie a clubului. Niciuna dintre acestea nu este preluată de site-ul oficial, nimeni din cei care conduc acest club nu salută public astfel de manifestări de ataşament necondiţionat şi dezinteresat faţă de Spiritul Roş-Albastru. Ba mai mult, creditorul nu scapă nicio ocazie să arunce ţigăneli, aşa cum s-a întâmplat în cazurile Gheorghe Hagi şi Loţi Boloni.
Oameni precum Ladislau Boloni şi George Ogăraru arată, la fiecare apariţie publică, faptul că poţi fi civilizat atunci când subiectele sunt delicate: fani şi adversari. Nu numai că au ieşit cu fruntea sus de fiecare dată, dar au mai şi câştigat respectul Suporterilor şi al oamenilor civilizaţi. Creditorul preferă să iasă cu capul sus doar în gura "dujmanilor", fără să înţeleagă un lucru elementar: chiar dacă nu te uiţi în oglindă să vezi cine eşti, oglinda adevărată sunt ceilalţi, şi cu atât mai mult cei ce iubesc ceea ce tu doar foloseşti.
Steaua este unul din puţinele simboluri ale depăşirii condiţiei pe care le-a dat această ţară: două finale şi o semifinală în Cupa Campionilor Europeni în doar patru ani, două "triple" consecutive în Liga Campionilor, trei Primăveri Europene consecutive după o lungă iarnă a fotbalului românesc luminată, cu excepţia noastră, doar de prestaţia Naţionalei la World Cup '94. Dacă ţinem cont de situaţia economică a României, aceste performanţe sunt fabuloase. Şi, cu toate acestea, noi nu suntem mulţumiţi, fiind conştienţi că Steaua nu se raportează la fotbalul românesc. Noi am cucerit Himalaya fotbalului european, iar acele piscuri ne cheamă, neîncetat, înapoi.
Nimeni nu poate susţine că deţine un Simbol. Chestiunile juridice şi cele financiare nu reprezintă decât fundaţia, în acest caz. La crearea şi la susţinerea acestui Simbol au muncit, alergat, suferit şi cântat teribil de mulţi Oameni. Oameni care se simţeau reprezentaţi de sportivi şi conducători cu trăsături remarcabile.
Gigi Becali şi ai lui sunt o ruşine pentru istoria Stelei tocmai pentru că nu nimic în comun cu distincţia unui Simbol al unei naţiuni, ci reprezintă tocmai ce are aceasta din urmă mai josnic.
Dureros este că, odată cu fiecare lecţie de Stelism, oferită în general de cei ce sunt din ce în ce mai departe de clubul de care ne-am îndrăgostit iremediabil, Steaua zilelor noastre pare o fantomă. Să sperăm că spiritele celor care au creat şi susţinut Simbolul ne vor ajuta în aceste vremuri becalioase!
|
|
